1 Atunci a zis Domnul c[tre Moise: „Intr[ la Faraon \i spune-i: — Acestea zice Domnul, Dumnezeul Evreilor: Las[-Mi poporul s[ ias[, ca s[-Mi slujeasc[! 2 Dar dac[ tu nu vei vrea s[-Mi la\i poporul s[ ias[, ci înc[-l vei mai @ine, 3 iat[, mâna Domnuluia va fi peste vitele tale care sunt în câmp, peste cai, peste asini, peste c[mile, peste cirezi \i peste turme: o molim[b va fi, cumplit[. 4 Dar atunci, în ziua aceea, în chip minunat voi osebic Eu vitele Israeli@ilor de vitele Egiptenilor: dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu va muri nici una”. 5 |i a pus Domnul soroc, zicând: „Mâine va face Domnul fapta aceasta pe p[mânt!” 6 |i chiar de-a doua zi a f[cut Domnul fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor au murit, dar din vitele fiilor lui Israel n’a murit nici una. 7 Faraon a trimis atunci [s[ vad[] \i iat[ c[ dintre vitele fiilor lui Israel, din toate, nu murise nici una. Inima lui Faraon s’a îngreuiat: el n’a l[sat poporul s[ se duc[.
8 Domnul a gr[it cu Moise \i Aaron, zicând: „Lua@i-v[ câte o mân[ plin[ de spuz[ din cuptor, iar Moise s’o arunce spre cer în fa@a lui Faraon \i a slugilor lui: 9 ea se va preface’n pulbere peste toat[ @ara Egiptului; buboaie vor fi pe oameni \i pe vite, b[\ici ustur[toare pe oamenii \i vitele din tot Egiptul”. 10 Deci, au luat ei spuz[ din cuptor, au mers în fa@a lui Faraon, iar Moise a azvârlit-o spre cer: pe oameni \i pe vite s’au deschis buboaie cu puroi. 11 Iar magii n’au putut s[ stea’n fa@a lui Moise din pricina buboaielor, c[ buboaiele erau \i pe
